Origini și istoria Museum Folkwang
Istoria Museum Folkwang începe prin convergența a două legacy distincte. În 1902, Karl Ernst Osthaus a înființat muzeul privat Folkwang, o colecție ghidată de o viziune specifică pentru expresia modernă. Aceasta a fost ulterior alăturată Kunstmuseum din Essen, fondat în 1906. Cele două entități s-au unit în 1922, formând instituția care există astăzi în Essen, Germania, creând astfel o colecție de o importanță majoră, concentrată pe evoluțiile artei din secolele XIX și XX.
Numele în sine poartă o greutate a semnificației ancestrale. Acesta se inspiră din conceptul de Fólkvangr, câmpul morților din mitologia norvegiană, păzit de zeița Freyja. Această legătură cu temele vieții și ale amintirii oferă un fundal liniștit lucrărilor găzduite în cadrul instituției. Muzeul a funcționat de mult timp ca un spațiu în care evoluția artei moderne este observată prin însăși prezența sa fizică.
Fundația instituției s-a construit pe pasiunea colecționarilor privați și pe curenții schimbători ai istoriei. Prin reunirea Kunstmuseum din Essen cu Muzeul Folkwang, locul a devenit un punct central pentru studiul transformărilor artistice. El rămâne un depozit semnificativ pentru cei interesați de progresia modernismului de-a lungul secolelor.
Clădirea și Arhitectura sa
Prezența arhitecturală a Museum Folkwang este definită de un dialog profund între epoci. Structura originală, ridicată în anul 1902, oferă fundamentul istoric al acestei instituții, servind ca ancoră temporală pentru întreaga colecție. Această clădire veche a fost extinsă cu o gândire profundă prin intermediul unei expansiuni semnificative, proiectată de către David Chipperfield Architects. Această adăugare, inaugurată în ianuarie 2010, a amplificat suprafața existentă a muzeului cu încă 16.000 de metri pătrați, remodelând astfel profilul instituției.
Extensia se remarcă printr-o fațadă translucidă, realizată din plăci de sticlă reciclată, o alegere care conferă ediificiului o caracteristică aproape eterică. Această selecție a materialelor permite clădirii să intre într-un dialog continuu cu lumina naturală schimbătoare din Essen, Germania. Designul creează un sentiment de deschidere și libertate, integrând volumul modern cu arhitectura istorică într-o unitate armonioasă. Interacțiunea dintre beton și sticlă asigură faptul că noile spații rămân conectate la locul original, oferind în același timp amploarea necesară pentru cerințele expozițiilor contemporane.
Colecții și Secții Majore
Poveștile păstrate în cadrul Museum Folkwang cuprind o diversitate remarcabilă a artei din secolele XIX și XX. Această colecție urmărește evoluția expresionismului modern prin intermediul unor medii artistice variate, incluzând o selecție vastă de printuri și desene care surprind esența creativității. Dincolo de aceste tradiții europene, instituția întreține o colecție de artă antică și ne-Europeană, oferind astfel o perspectivă mult mai amplă asupra ingeniozității umane, traversând epoci și geografii diverse.
O parte esențială a identității muzeului rezidă în departamentele sale specializate, care funcționează ca adevărate depozite de memorie culturală. Colecția de fotografie s-a extins până la a include peste 50.000 de imagini, documentând cultura vizuală prin o gamă impresionantă de lentile și tehnici. Alături de aceasta, Deutsche Plakat Museum găzduiește aproximativ 340.000 de afișe, lucrări grafice ce oferă o cronică vizuală a discursului politic, a schimbărilor economice și a sensibilităților culturale, de la perioada Republicii de la Weimar până în timpul Războiului Rece.
- Deutsche Plakat Museum: aproximativ 340.000 de afișe
- Colecția de fotografie: peste 50.000 de fotografii
Capodopere din Colecție
A sta în fața operei Frau vor untergehender Sonne înseamnă a întâlni liniștea profundă a anului 1818. Creațiile lui Caspar David Friedrich posedă o tăcere contemplativă, o liniște care cere privitorului o anumită răbdare. Într-un alt colț al istoriei vizuale, munca ritmică și grea a anului 1888 este capturată în Vincent Willem Van Gogh’s Quay with Men Unloading Sand Barges. Păturile de vopsea de aici poartă o greutate fizică, un sentiment de mișcare și activitate industrială care rămâne palpabil, chiar și în imobilitatea sa capturată.
Colecția pornește de la aceste peisaje meditative pentru a trece spre intensitatea structurată a lui Paul Cézanne. Opera sa, La carrière de Bibémus, oferă o studiu despre formă și prezență geologică. Această atenție pentru structură găsește o energie diferită, mult mai frenetică, în lucrările expresioniștilor germani. Leaping Dancer de Ernst Ludwig Kirchner$ surprinde o vitalitate nervoasă, specifică, care definește trecerea epocii către o imediatitate emoțională brută.
Există, de asemenea, un simț profund al primordialului în lucrările lui Eugène Henri Paul Gauguin. Compoziția sa Contes Barbares, datată în jurul anului 1902, reprezintă o detașare de naturalismul deceniilor anterioare. Prezența acestor opere creează un dialog fascinant între observarea lumii exterioare și exprimarea stărilor interioare profunde.
Era Națistă și Epurările în Artă
Istoria instituției ascunde o ruptură profundă, cauzată de ascensiunea nazismului. În această perioadă întunecată, regimul a pus în aplicare o epurare sistematică a lucrărilor categorisite drept „artă degenerată”. Această campanie de excludere a vizat diverse mișcări de avangardă, inclusiv abstractivismul, cubismul, expresionismul, surrealismul și impresionismul. În anul 1937, Joseph Goebbels a organizat o expoziție dedicată tocmai acestor opere, pe care guvernul le considerase inacceptabile. Colecția Museum Folkwang a fost lovită direct de aceste schimbări politice violente, care au dus la retragerea a peste 1.200 de opere de artă din patrimoniul său.
Pierderea acestor piese reprezintă un gol imens în cronica muzeului. Printre artiștii ale căror lucrări au fost deposedate din colecție se numără Georges Braque, Paul Cézanne, Giorgio de Chirico, Henri-Edmond Cross, André Derain, Henri Matisse și Edvard Munch. Dincolo de retragerea acestor piese specifice, amploarea distrugerii a fost colosală. Guvernul nazist a ars aproximativ 5.000 de opere de artă considerate „invendabile”. Această epocă rămâne un capitol greu în narațiunea muzeului, marcând un timp în care libertatea de exprimare artistică a fost asfixiată de ideologia de stat.
